Cercetătorii de la Institutul Karolinska din Suedia, au descoperit că fotbaliștii profesioniști prezintă un risc cu 1,5 mai mare de a dezvolta diferite forme de demență decât restul populației. Într-un studiu publicat în revista Lancet, au fost comparate datele de sănătate ale peste 6.000 de jucători din liga de top din Suedia timp de 95 de ani și ale colegilor lor «nesportivi» din aceleași regiuni și de aceeași vârstă.
Oamenii de știință au ajuns la au concluzia că tulburările neurodegenerative sunt provocate chiar și de traumatisme ușoare ale capului în timpul jocului, deoarece portarii au fost cel mai puțin expuși riscului. Analiza rezultatelor a arătat că fotbaliștii au avut un risc semnificativ mai mare de a dezvolta boala Alzheimer și alte forme de demență în comparație cu grupul de control: cu 62% mai mare decât media. În timp ce în mod normal aceste boli sunt întâlnite la 10-20% din populația generală, printre sportivi ele au fost înregistrate la 15-30%. În același timp, riscul de tulburări neurodegenerative la portari a fost cu 1,4 ori mai mic decât la jucătorii de câmp. Portarii sunt expuși condițiilor și stilului de viață similare în timpul carierei lor fotbalistice și după retragerea din activitate, dar sunt mai puțin expuși lovirii mingii cu capul.
Printre fotbaliști s-a înregistrat o rată mai mică a mortalității generale, ceea ce indică un starea generală de sănătate mai bună decât cea a populației în general. La momentul studiului, majoritatea participanților erau încă în viață, deci procentul de tulburări cognitive la sfârșitul vieții poate crește.
Autorii remarcă faptul că, deși menținerea unei bune forme fizice a redus riscurile de tulburări neurodegenerative, acestea rămân totuși mai mari decât media la fotbaliștii profesioniști. Acest lucru înseamnă că trebuie să se revizuiască măsurile de protecție a sănătății creierului în astfel de sporturi de contact: să se schimbe stilul jucătorilor și, posibil, întreaga echipă și principiile de joc în general. Unele asociații de fotbal au redus deja sarcinile în grupele de vârstă mai mici, dar acest lucru nu este suficient, după cum arată cercetarea.