Pentru cei neinițiați, hipopotamul poate părea un animal leneș și neîndemânatic, dar în realitate hipopotamii înoată incredibil de rapid, sunt surprinzător de agili și pot alerga cu ușurință. Ei au dinți impresionanți și sunt animale teritoriale foarte agresive, care nu ezită să atace pe oricine îndrăznește să-i deranjeze.
Toate acestea erau bine cunoscute egiptenilor antici, care considerau cu dreptate hipopotamii unele din cele mai sălbatice animale. Dat fiind caracterul lor agresiv și dimensiunile mari, hipopotamii erau (și încă mai sunt) animale periculoase pentru oameni, capabile să distrugă culturile și chiar bărcile.
Astfel, în Egiptul Antic, vânătoarea de hipopotami a devenit un sport regal, destinat doar elitei și faraonilor. Vânătoarea acestor giganți africani și înfrângerea lor demonstra puterea și abilitatea faraonului de a controla și învinge haosul pe care îl reprezentau hipopotamii.
Frescele și reliefurile din diferite dinastii îi înfățișează pe faraoni pe căruțe, ținând harponuri în mână, urmărind cu hotărâre un hipopotam puternic. Astfel se crea o imagine puternică, în care conducătorul Egiptului, simbolul statului și protectorul său divin, domina forțele naturii.
Vânătoarea de hipopotami nu era doar o plimbare de agrement. Erau evenimente înconjurate de ritualuri. Înainte de a începe vânătoarea, egiptenii desfășurau ceremonii pentru a atrage norocul.
Chiar dacă vânau hipopotami și îi considerau simboluri ale haosului, egiptenii îi respectau și îi admirau. Ei urmăreau cu atenție natura și recunoșteau puterea și măreția hipopotamului. Într-un fel, vânătoarea era și o modalitate de a aduce un omagiu acestui animal. De exemplu, zeița egipteană Taweret era înfățișată cu capul unui hipopotam și era considerată protectoarea femeilor însărcinate.